Se încarcă pagina ...

Asa a fost "Folk fara varsta"

 

Şi a fost ... „Folk fără varstă”

 

La ora anunţată pentru începerea spectacolului, un optimist ar fi spus că sala era pe jumatate plină, iar un pesimist, că era pe jumătate goală. La scurt timp însă după debutul evenimentelui, tribuna salii de sport arăta bine, deşi locuri libere s-ar mai fi găsit.

Organizatorii evenimentului, Radio Romania Actualitaţi şi Radio Bucureşti, au avut grijă ca tranziţia „Folkului fără varstă” din mediul liceenilor (pana acum această manifestare s-a desfăşurat numai în colegii şi licee), să se facă printr-un salut adresat de liceeni studenţilor, prin intermediul unei foarte talentate eleve de la Liceul „Gh. Şincai” – Adriana Minu. Salut sau provocare? Dacă ne gandim la faptul că, la „Gh. Şincai” au fost peste 40 de concurenţi, iar la noi doar cinci (dintre care două „intrări” au fost de la alte universităţi), cred că mai degrabă, frumoasa prezenţă a Adrianei trebuie luată mai mult ca o provocare.

Şi pentru că am ajuns aici, oare din cei peste 5000 de studenţi aflaţi în campusurile noastre, nu s-ar mai găsi şi alţii, cu talent, dar şi curaj, care să îndrăgească acest gen muzical? Oare manelele ne-au afectat (ca să nu spun”pervertit”) gustul artistic şi simţul muzical încat să nu mai îndrăgim o muzică atat de frumoasă? Dacă ar fi să ne luăm după reacţia sălii, răspunsul este un categoric NU! Cum altfel ne-am putea explica aplauzele nesfarşite, bisurile, cântatul alături de interpreţi, într-un cuvânt participarea totală a sălii la tot ceea ce s-a petrecut pe scenă.

Cât priveşte concursul, pe cele două secţiuni – creaţie şi interpretare – toţi cei prezenţi, au meritat să fie ascultaţi. O primă mare surpriză a fost participarea la concurs a unor studenţi de la Facultatea de Filosofie (Universitatea Bucureşti) şi de la Relaţii Internaţionale (ASE). Nu ne aşteptam ca alţii, care au aflat de concurs din promoţiile făcute de cele două posturi de radio, să fie mai interesaţi decât colegii noştri. Dar, venirea lor în „Agronomie” ne-a dat totuşi o satisfacţie: suntem primii care am readus folkul în mediul studenţesc. O altă surpriză a fost vocea colegului nostru, Ciprian Iacob, de la Management, anul IV, dar şi prezenţa plăcută a Anei Maria Paraschiv, de la Zootehnie şi a Patriciei Drăgan, de la Management. Unde sunteţi voi, colegii noştri de la celelalte facultăţi? Dar, să vedem cîştigătorii!

 

Categoria interpretare

Locul I - Ciprian Iacob (Management) şi Ana Maria Paraschiv (Zootehnie)

Locul II – Patricia Drăgan (Filosofie)

Locul III – Oana Ion (Management)

 

Categoria compoziţie

Locul I - Laurentiu Santarino şi Gabi Hurmuzache (Relaţii Internaţionale)

Locul II – Ciprian Iacob

 

Recitalul „greilor” a fost un adevărat triumf. Două ore de recitaluri de mare clasă au înroşit palmele colegilor noştri prezenţi în sală. Mircea Vintilă, trubadurul veşnic tânăr şi veşnic la modă, a fost plăcut surprins că versurile marilor sale şlagăre sunt cunoscute şi de studenţi. Cu 8 piese ne-a încântat „Ciocu” aşa cum îl alintă fanii genului. Maria Gheorgiu şi trupa „Atelier” (superbă trupă de care nu ştiam prea multe până acum) a adus în atenţia publicului gingăşia interpretării feminine. Ovidiu Mihăilescu, prin piesele sale ritmate şi cu versuri „puse pe glume” a smuls ropote de aplauze, iar la piesa „Cawboy-ul Nelu” care l-a împuşcat pe indianul „Faţă de c...”, s-a râs în hohote (atenţie, aceasta era şi soarta hărăzită celor care cântă ... manele). În final, actorul şi interpretul Eugen Cristea, a dat gata sala cu un blues şi rock-uri ale anilor 60 şi 70.

Pe scurt, a fost un „regal” de care, cei care nu au venit, au de ce să le pară rău. Dar, vor mai fi şi alte asemenea concerte de muzică adevărată. Acesta a fost doat începutul. Iniţiativa ne poate aparţine şi nouă. Conducerea universităţii a demonstrat că vrea să facă pentru noi, studenţii, multe lucruri frumoase. Mai trebuie să ne dorim şi noi şi, de se nu, aşa cum am afirmat, să avem iniţiative. Atenţie însă, numai iniţiative ... de calitate! Cine îşi doreşte „Miss Piranda” şi „Puradelul cu gură de aur” să le caute în afara campusului nostru. Este momentul să ne demonstrăm nouă, dar şi altora, că mediul spiritual studenţesc receptează, dar şi crează valori artistice adevărate. Aşa cum era în urmă cu 40 de ani, când un Mircea Vintilă, Eugen Cristea ca şi toţi colegii săi de geraţie, şi-au început cariera artistică „cântând poezie” colegelor şi colegilor, cu o chitară „...sub umărul stâng” – cum plastic se exprima Eugen Cristea.

 

La revedere „Folk fără vârstă” dar ... pe curând!

 

LS

Asa a fost "Folk fara varsta" imagine 1
Asa a fost "Folk fara varsta" imagine 2
Asa a fost "Folk fara varsta" imagine 3
Asa a fost "Folk fara varsta" imagine 4
Alte articole | Arhiva